102014Noi
Motive

Motive

facebookgoogle_pluspinterestlinkedinmail

Deşi trăim în secolul 21, deşi am auzit atâtea despre traficul de fiinţe umane, ba chiar am vizionat şi filme, reclame, unii dintre noi l-am cunoscut în realitate, totuşi atunci când auzim/citim/vedem istoria unei victime, fie că este vorba de exploatare sexuală sau exploatare prin muncă, mai continuăm să o etichetăm şi să o condamnăm. Ce-ar fi dacă ne-am opri pentru o clipă şi ne-am întreba: dar oare cum a ajuns aceasta fiinţă să cadă pradă traficanţilor?

Lipsa de informaţie ne face adesea să substituim realitatea crudă cu mituri. Provenienţa dintr-o familie în care domină violenţa şi nepăsarea. Dorinţa prea mare de a pleca undeva… acolo, unde, imaginile şi cuvintele pictează o viaţă în roz, chiar dacă intuiţia creionează dubii în negru. Toţi aceşti factori, luaţi laolaltă şi încă multe altele, mai specifice, demonstrează clar că şi mulţi dintre noi ar putea deveni victime ale traficului de fiinţe umane.

Dar, automat, apare întrebarea: ,,Păi dacă nu-i plăteşte salariul şi nu îi dă nici de mâncare, de ce mai lucrează acolo şi nu fuge?’’ Sau ,,De ce nu se  adresează la poliţie?’’ Ei bine, atunci ce ziceţi de faptul că în majoritatea cazurilor victima este deposedată de orice act de identitate, care i-ar permite să se întoarcă acasă? Că este ţinută închisă, fără ca aceasta să ştie unde se află? Că poliţia, în multe cazuri, este cumpărată de traficanţi? Plus la toate acestea, ceea ce eclipsează logica omului şi îl face uşor de controlat rămâne a fi frica.

Ca şi orice fiinţă vie, oamenii tind să domine şi să exploateze resursele din jurul lor. La început pescuiam, vânam şi mâncam ceea ce ne oferea natura. Apoi, ceva magic şi teribil s-a întâmplat cu conştiinţa noastră – spre deosebire de celelalte fiinţe, a început să ne fie frică de durere şi de pierdere. Ceea ce a  pus începutul unor mari tragedii. Anume atunci când a început să ne fie frică de durere şi încarcerare, am devenit controlabili şi mai valoroşi decât oricare altă resursă. Cea mai mare resursă pentru om, nu sunt resursele naturale, ci un alt OM. Lucru care plasează traficul de fiinţe umane pe locul doi în lume, după traficul de droguri şi armament.

Poţi speria un animal, deoarece animalelor le este frică de durere pe moment. Dar nu poţi înfricoşa un animal, ameninţându-l cu o viitoare încarcerare, dacă nu va îndeplini sarcina ordonată, cum poate fi speriată o victimă a traficului. Pentru că animalele, spre deosebire de oameni, nu au simţul zilei de mâine. Nu poţi ameninţa o vacă cu tortura sau o găină cu moartea ca să le faci să producă mai mult lapte sau ouă. Nu poţi arunca un cuţit într-un copac, poruncindu-i să facă mai multe fructe. Dar poţi ameninţa un om ca să îl faci sclavul tău. Aşa cum obişnuiau să facă proprietarii de sclavi în trecut. Aşa cum fac traficanţii în prezent.

Când privim un film, desprindem cu uşurinţă care dintre personaje este ,,bun'' şi care este ,,rău''. Asta, pentru că regizorul filmului se străduieşte să ne facă alegerea mai uşoară, oferindu-ne indicii. Însă atunci când realitatea ne pune în faţa întrebării „Cum de a ajuns pradă?”, avem de ales. Sau mergem pe calea mai dificilă, care necesită efort şi analiză în căutarea răspunsului. Sau alegem calea mai uşoară, prin care nu mai avem nevoie de răspuns, iar alteori nici de întrebare ca atare. Ceea ce trebuie să reţinem noi, ca şi oameni, este că însăşi existenţa noţiunilor de victimă şi traficant ne dă, din start, acel indiciu de care avem nevoie ca să identificăm personajul ,,bun'' şi ,,rău''. Trebuie doar să fim un pic mai atenţi.