292015Apr
Migraţia. Consecinţe şi proces de gestionare.

Migraţia. Consecinţe şi proces de gestionare.

facebookgoogle_pluspinterestlinkedinmail

Istoria confirmă că migraţia, manifestată în diferite forme, a existat dintotdeauna. Însuşi termenul de migraţie vine din latinescul migrare, având rădăcina sanscrită mej, care în traducere înseamnă schimbare. În prezent, DEX-ul defineşte unul din sensurile noţiunii de migraţie ca fiind procesul de deplasare în vederea schimbării locului de trai și de muncă, determinată de factori sociali, politici, economici sau naturali.

Migraţia forţei de muncă este o formă a migraţiei contemporane cu impact asupra  dezvoltării demografice şi socio-economice a ţării de origine, dar şi a celei de destinaţie.

De la destrămarea Uniunii Sovietice şi până în prezent, Republica Moldova se caracterizează printr-un exod semnificativ al forţei de muncă, determinat de ritmul de creştere a şomajului, cu deosebire în mediul rural. Potrivit unui studiu realizat în anul 2014 de către Centrul Nexus:   ,,411 000 persoane sau 12,4% din populația totală sunt în migrație internațională pe termen lung. Dintre aceștia, 370 000 sunt lucrători migranți: 56% (sau 206 000) din lucrătorii migranți sunt în Rusia, 22% (sau 81,000) în Italia, iar între 2% și 3% (sau de la 8 000 la 10 000) în fiecare din următoarele țări precum Franța, Turcia și Portugalia. Suplimentar, aproximativ 18 400 moldoveni se află la studii peste hotare, iar 18 700 persoane sunt în migrație în scopul reîntregirii familiei’’. În realitate însă numărul lor este mult mai mare, dat fiind faptul că mulţi dintre ei optează pentru o emigrare ilegală.

Consecinţele inerente procesului de emigrare provoacă multe dispute referitor la metodele de gestionare a procesului de migraţie, sarcină ce le revine instituţiilor competente. Unii consideră că migraţia trebuie privită ca fiind un proces ce trebuie să fie gestionat, şi nu o problemă care trebuie rezolvată. Astfel, stabilirea unor metode eficiente de reglementare a fluxurilor migraţionale ar putea contribui în mod direct şi la o consolidare a efectelor pozitive, cum ar fi:

  • favorizarea creşterii economice prin reducerea sărăciei și reglarea dezechilibrelor de pe piața muncii, dar și prin investirea de către migranți ai banilor lucrați peste hotare în afaceri sau proprietăți mobile sau imobile în țara lor de destinație;
  • noi oportunităţi pentru lucrători de a-şi găsi un loc de muncă şi pentru angajatori de a găsi persoane cu aptitudini corespunzătoare;
  • creşterea remitențelor (după aceleași date oferite de studiul organizat de Nexus, 79% din migranții moldoveni aflați peste hotare trimit regulat bani acasă)
  • creșterea calificării migranților aflați peste hotare etc.

Dar pot avea ca și efect diminuarea consecinţelor negative aferente emigrării legale sau ilegale, acestea fiind:

  • efectul de brain drain sau, altfel spus, emigrarea persoanelor educate şi a specialiştilor calificaţi;
  • modificări ale structurii demografice din cadrul populaţiei ţării de origine, dar şi a ţării gazdă;
  • statutul nedeterminat al migrantului;
  • riscuri asociate fenomenului trafic de fiinţe umane;
  • impactul asupra relaţiilor intra-familiale ale migranţilor etc.

Oricare ar fi urmările emigraţiei forţei de muncă, cert este faptul că ne confruntăm cu un proces care necesită o monitorizare şi implicare continuă din partea autorităţilor şi organizaţiilor de resort, dar şi o atitudine mai responsabilă a migranţilor sau potenţialilor migranţi faţă de eventualele riscuri.