272014Oct
Copii- robi

Copii- robi

facebookgoogle_pluspinterestlinkedinmail

Rob, roabă- în Evul mediu , persoană aflată în dependenţă totală faţă de stăpânul său, fără ca acesta să aiba dreptul de a omorî.
(spre analiză)

Se pare că demult s-au stins acele veacuri, în care născut rob, rob mureai. Suntem civilizaţie nouă care a trecut prin tot felul de revoluţii şi propăvăduieşte libertatea persoanei ca icoană a vremii. Am fost educaţi în spirit de egalitate, fraternitate, libertate şi numai în fanteziile copilăreşti eram complici şi îi compătimeam pe cei din “Coliba Unchilui Tom”.

Aşa s-au întors timpurile, că nu ne rămîne decât să ne compătimim pe noi înşine. Nu se ştie din ce motiv sunt puţini cei pe care îi doare că suntem înşelaţi, îi doare că femeile noastre sunt batjocorite, îi doare că bărbaţii noştri lucrează la negru ca robii şi cel mai dureros fapt, copii noştri sunt vânduţi şi înrobiţi.

Statistica Centrului Internaţional “La Strada” arată că circa 14% din toate persoanele traficate sunt minori, adică fiecare al şaptelea care a suferit în urma traficului de persoane este copil. În umbra cuvintelor “statistică” şi “trafic de persoane” se ascund vieţi eşuate, suflete sfârtecate şi copilării îmbătrânite.

Istoria Mariei (numele este schimbat) este asemănătoare cu multe altele a copiilor care au fost traficaţi. Maria avea 13 ani când părinţii ei au divorţat. Situaţia era foarte grea. Mama sa devenise şomeră la acel moment şi nu putea să le întreţină pe Maria şi alte două surori ale ei. Din cauza acestor probleme mama sa a început să bea şi nici tatăl nu mai dorea să-i ajute şi să ţină legătura cu ei, fiindcă avea altă familie.

Maria a început să plece de acasă. Nu frecventa şcoala, fiindcă îi era ruşine că nu avea haine. Nu avea bani pentru a-şi cumpăra cele necesare pentru şcoală. Astfel, hoinărind toată ziua pe străzi, se gândea ce poate face pentru a-şi ajuta surorile mai mici şi mama. Într-o bună zi, cînd stătea în parc cu alţi copii, de ei s-au apropiat câteva persoane de etnie romă, care le-au propus să meargă cu ei la Moscova. Au merscu toţii la ea acasă, ca să vorbească cu mama. Mama sa a căzut uşor de acord când i s-a spus că Maria va va avea grijă de copiii romilor cât timp aceştia vor lucra, mai ales că i-au mai dat şi 500 de lei de cheltuială.

Când a fost adusă la Moscova, Maria a fost impusă să cerşească. În fiecare zi romii îi dădeau un copil mic în braţe şi o duceau la o staţie de metro să cerşească. Îi era frică să ridice ochii la trecători, fiindcă a fost prevenită că dacă scoate o vorbă o omoară. Maria stătea zi de zi în acelaşi loc, pe orice timp, desculţă, dezbrăcată, cu copilul mic învelit în zdrenţe pentru a insufla cît mai multă milă. Dacă seara nu aducea suma cuvenită, era bătută şi nu i se dădea de mâncare.

Într-o bună zi de ea s-a apropiat un bărbat, care a auzit-o că liniştea copilul cel mic, vorbind în română. A întrebat-o ce i s-a întîmplat şi i-a promis că a doua zi va veni cu un poliţist, care o va ajuta. Astfel, Maria a nimerit la poliţia din Moscova şi apoi a fost adusă la Chişinău.

Acum Maria merge la şcoală, îi place mult să înveţe, visează să aibă şi o profesie, să lucreze şi să-şi ajute surorile.

…Şi se străduie să uite prin ce a trecut.

Istorisirea aceasta este numai o părticică mică din coşmarul prin care trecem şi noi şi copii noştri. Unii se trezesc şi se revoltă, alţii continuă să-şi trăiască viaţa proprie înrobiţi de povara viciilor. Oare cine vom rămâne în paginile istoriei, părinţi care au fost robi cu sau voia lor şi dat naştere copiilor robi sau totuşi vom ţine cununa învingătorilor pentru că ştim să ne ocrotim pe noi înşine şi viitorul nostru?