Mă numesc Alina, am 20 de ani și până nu demult eram studentă la facultate. Sunt dintr-o familie, așa cum se zice la noi, „înstărită”, cu 3 copii, eu fiind cea mai mare. Cu jumătate de an în urmă, în familia noastră s-a întâmplat o tragedie – a decedat tata. A fost o lovitură grea pentru noi toți. Mama, care toată viața ei a fost casnică, a fost nevoită să se angajeze la lucru, dar neavând experiență de lucru, salariul mamei nu putea acoperi toate cheltuielile.
Atunci am decis să-mi ajut mama și am început să-mi caut de lucru peste hotare. Oferta am găsit-o repede, pe o rețea de socializarea, în calitate de chelneriță în Grecia. Foarte repede am fost acceptată. Urma să plec într-o săptămână. Mama își făcea griji, dar eu am convins-o că nu avem altă soluție.
Am mers la universitate și am scris cerere de întrerupere a studiilor pentru un an. Unul dintre profesori a aflat ce urma să fac și a încercat să mă convingă să nu mă grăbesc, să analizez bine oferta, deoarece pentru o fată tânăra ca mine riscurile sunt foarte mari. Discuția cu profesorul m-a pus pe gânduri, dar până la urmă am decis să-mi încerc norocul.
Peste două zile am urcat în autobuz, visând la un viitor frumos. Dar n-a fost să fie… Coșmarul meu și încă a trei fete a început îndată ce am coborât din autobuz. Am fost întâlnite de 4 bărbați, valizele și gențile de mână au fost luate imediat. Am fost urcate în două mașini și duse la o pensiune. În aceeași seară am înțeles ce urmează să fac… Ni s-au dat haine de schimb și ni s-a arătat „locul de muncă”. Una dintre fete, care vorbea mai bine engleza, a încercat să riposteze. În aceeași secundă a fost lovită și loviturile nu au încetat până nu a căzut jos, la podea, nemișcată. Noi, celelalte fete, am înțeles foarte bine mesajul: dacă nu facem ce ni se spune vom fi bătute și noi. Frica a pus stăpânire pe mine. Nu ne-au dat voie să anunțăm rudele, ni s-au luat actele și telefoanele mobile. Am rămas singure.
Coșmarul a durat aproape două luni, deja pierdusem orice speranță de a fi salvată. Însă salvarea a venit de la poliția locală, în urma unui raid. Am fost cazate la un centru, unde am primit ajutor, era acolo o doamnă care vorbea limba română. În sfârșit am vorbit cu mama! Peste o lună ne-am întors în Moldova.
Aici, acasă, am primit suportul necesar. Merg la psiholog și sper să-mi revin vreodată…
Informații despre fenomenul traficului de ființe umane puteți afla apelând la Linia Fierbinte pentru migrație sigură și anti-trafic a Centrului Internațional „La Strada”
0800 77777 (gratuit de pe teritoriul R.M.)
și +373 22 233 309 (pentru apeluri de peste hotare).
